Nelinistea din sufletul meu

In jos

Nelinistea din sufletul meu

Mesaj  georgescusimona la data de Mar Oct 04, 2011 10:27 am

Buna ziua,
As vrea sa incep cu inceputul, dar sunt foarte multe de spus si nu prea stiu cum s-o iau.
Am o fetita in varsta de 4 anisori, pe care o iubesc cel mai mult pe lumea asta. Am divortat de tatal ei inca de cand era foarte mica din mai multe motive. Am ramas amici, insa in ciuda acestui fapt nu a venit in acesti 4 ani nici macar o data sa o vada, nu se ocupa de ea de nici un fel si nu-i ofera nici un alt fel de ajutor financiar. In fine, in disperarea ca nu o sa reusesc sa o cresc, am cunoscut un barbat, mai in varsta decat mine, cu foarte multi bani. Am inceput o relatie cu el, realtie care a durat 3 ani. M-am agatat de el in ideea de a reusi sa-mi cresc fetita, sa-i ofer tot ceea ce are nevoie. El s-a atasat foarte mult de noi, insa nu puteam sa ne facem un viitor impreuna pentru ca el este casatorit, are familia lui, si in plus mi-a spus aceste lucruri de la bun inceput, asa ca nu puteam avea alte asteptari. Nu de mult, am reintalnit prima mea dragoste din copilarie, m-a despartit de cel care-mi oferea o stabilitate financiara si m-am hotarat sa-mi fac o familie. Amandoi ne dorim acest lucru, se poarta cu fetita mea exemplar, nu am ce sa-i reprosez, singurul lui defect este ca, pana in momentul in care am inceput relatia serioasa, ca fuma marijuana si avea nici prieteni care nu erau tocmai pe placul meu. In fine, s-a lasat de fumat, s-a mutat cu mine si cu fetita si s-a debarasat de prietenii aia, insa tot mai are contact cu el, telefonic ma refer. Eu, intre timp, am facut un imprumut la banca, pentru a nu simti asa dintr-o data (nici eu, nici fii-mea) lispa banilor, si in ideea de a deschide o afacere. In ziua de azi, la noi nu mai prea merg afacerile astea mici, asa ca am renuntat. In finat, mi-am gasit un job in Canada si ar trebui sa plec peste vreo 2 luni. El insista si spune ca-si doreste foarte mult sa ramana el cu fii-mea, sa nu o las la ai mei., ca o iubeste foarte mult(ii spune si tata, deci cred ca si ea il iubeste sau doar simte nevoia de a avea un tata, desi mi se pare ca e foarte incantata de el). In primul rand noi stam in chirie, salariul lui abia daca i-ar ajunge sa se intretina o luna de zile. Asta ar insemna ca eu, cand o sa plec in Canada, sa-i trimit lunar bani pentru intretinere, chirie, gradinita si ne raman foarte putini bani care sa-i putem pune deoparte, insa ne putem achita lunar datoriile la banca. NUmai din salarii nu putem sa facem acest lucru. Nelinistea pe care o am, este in legatura cu fiica-mea. Toata lumea imi spune (ma refer mai mult la familia mea, care nu prea e de acord cu relatia dintre noi pe motiv ca el nu are bani) ca el e brabat, ca nu o sa reuseasca sa aiba singur grija de fetita. In plus, masina pe care o am, ar trebui sa i-o las, toate lucrurile din apartament care le-am cumparat singura si numai eu stiu cum. Dar imi doresc din tot sufletul sa o las pe fetita la el, daca as sti ca pot sa am incredere oarba in el. Dar cum sa fac asta, ca nu stiu? Cum sa fac sa pot avea incredere in el? De unde stiu eu ca fetita mea va fi bine? Daca o las la mama, tot ar trebui sa-i trimit lunar bai pentru chirie si intretinere. Dar daca nu o sa trecem cu bine peste anul asta? Da-ti-mi va rog frumos un sfat. Noaptea nu mai am somn, el ma intreaba ce am, dar nu pot sa-i spun lucrurile astea, pentru ca il dor. Pe mine ma dor si mai tare si le tin in mine. Daca renunt la plecare in canada, dupa ce ca m-a costat si foarte mult, din ce o sa traim? Ca salarii mari nu avem si mai sunt si ratele la banci. Va rog din tot sufletul sa ma ajutati. Spuneti-mi ce ar fi bine sa fac, simt nevoia sa fiu sustinuta, dar de cinva din exterior, care nu e implicat sentimental in aspectele astea. Sa-mi spuna cineva|: ma, e bine sa pleci, pleaca sau: nu e bine sa pleci si sa lasi fetita la el. Nu stiu, ceva, orice, dar incercati va rog sa ma ajutati ca simt ca intru in culmile diperarii. Va multumesc frumos.

georgescusimona

Mesaje : 1
Data de înscriere : 04/10/2011
Varsta : 31
Localizare : Alba Iulia

Vezi profilul utilizatorului

Sus In jos

Re: Nelinistea din sufletul meu

Mesaj  Admin la data de Lun Oct 29, 2012 1:31 pm

Buna Simona.

Doresc in primul rand sa imi cer scuze pentru raspunsul intarziat pe care incerc sa ti-l dau. Dupa ce am creat acest forum in 2008, mi-am idreptat atentia catre altceva, nestiind ca in lipsa mea acesta s-a autopopulat.

Vis a vis de problema pe care o ai. In primul rand, daca te mai ajuta, eu cred ca ar trebui sa privesti aceasta intorsatura ca pe ceva pozitiv. Cu totii stim viata grea si efortul pentru o situatie financiara pe care trebuie sa il facem in romania. Faptul ca ai gasit un job in Canada nu e decat imbucurator pentru tine si pentru viitorul fetitei tale.

In cuvinte scurte, ce cred eu si ceea ce multa lume cred ca ar face, sau a facut deja, e sa iti lasi fata la parinti, iar dupa ce te acomodezi si iti creezi o situatie peste hotare sa o iei la tine.

Fara a-l judeca pe partenerul tau spun ca barbatii in general sunt schimbatori, iar in timpul in care vei fi la distanta, simtindu-se singur poate nu va mai gandi la fel despre a creste copilul altcuiva. Si apoi e vorba despre educatia, timpul si rabdarea necesara de care are nevoie un copil pentru a creste in conditii optime. Toate aceste lucruri poate parintii tai deja le au sau le stiu, din moment ce nu e prima data cand trec prin acest lucru.

Apoi in timp daca va iubiti si va intelegeti il poti chema si pe el la tine, unde sa restabiliti familia pe care ti-o doresti si de care ai nevoie.

Admin
Admin

Mesaje : 4
Data de înscriere : 27/10/2008

Vezi profilul utilizatorului http://e-psihologie.forumz.ro

Sus In jos

Sus


 
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum